Just Poetry

De ceva timp am inceput sa scriu la o piesa intitulata "De unul singur?". Deja am scris primul act al piesei:

Actul I

Scena 1

Decor: O serie de obiecte de mobilier la alegere cu cearsafuri albe pe ele. O lampa pe jos, un ziar. Actorul e in camasa de noapte. De-a stanga si de-a dreapta scenei stau drepti gardienii, avand o postura superioara, purtand ochelari fumurii, sprijinindu-se de perete su mainile in buzunare.

Tablou 1

NEBUNUL
( Dezveleste un scaun, se aseaza, ia ziarul de jos, aprinde lampa si se cufunfa in lectura. Se dezmeticeste ca si cum ar fi strigat de cineva. Se uita intr-o directie si in alta ca si cum ar cauta ceva sau pe cineva. Are un moment de revelatie.)
(Se aud batai puternice)
NEBUNUL: ( Spre tavanul salii ca si cum nu ar fi observat spectatorii din sala ) Oare nu or mai termina odata reparatiile de pe acoperis (Apoi coborand ochii in jos, plecand de pe scaun si deplasandu-se speriat ) Voi cine sunteti? Ce vreti de la mine? Daca sunteti cei de la primarie pentru taxe sa stiti ca n-am bani! Pe cuvant! ( Apoi uitandu-se la ceas) Aaa! M-am prins ( Surazand) sunteti cei de la ora trei dimineata. Ce va uitati asa ciudat? Faceti-va comozi pe canapeaua mea ... ( apoi schimbandu-si gandul ) Ma rog... Sunteti cam multi. Stiti ce? De fapt... ramaneti la locurile voastre. E foarte bine unde stati. (ca si cum ar fi uitat ceva) Deci ce ziceam ? Cred ca am uitat. Ei bine, asta e ! (se reaseaza pe scaunul lui si se cufunda in lectura.
(Trezit ca din somn se uita spre public )
A zis cineva ceva? ( Astepta un rapuns. Vazand ca nimeni nu zice nimic spune cu un ton ironic) Asa credeam si eu! (Se reaseaza nu trec nici cinci secunde si iarasi) Mai nu se poate. De data asta eu sigur am auzit ceva! Aaah!( surazand) Usa. ( Apoi foarte tare) Intra, intra, e deschis!
(Incepe un dialog imaginar pauza mai lunga intre replici ca si cum ar asculta ce zice celalalt)
Buna ziua! (isi pune ochelari pe varfuol nasului sa analizeze noul venit inexistent) As putea sa-ti marturisesc ca esti o domnisoara incantatoare. Dar ce-i cu dumneata la ora asta?
Ma intrebi de ce sunt asa surprins? Pai cum sa nu fiu. Tu stii cat e ceasul?
Nu? (asteapta un raspuns) Esti sigura? (dezinvolt) Atunci iti zic eu. E trei dimineata!
Deci pana la urma ce vrei? De ce ai venit ? Sau mai degraba cine te-a trimis, pentru ca, la ora asta nu cred ca e nimeni normal la cap sa vina de buna voie.
De buna voie zici? Cine mai zici ca esti tu? Nepoata mamei fratelui unchiului fiicei cumnatului cuscrului de cumatru vitreg al varului de gradul opt al bunicului meu? ( gandindu-se un pic ) Nu! N-am auzit de tine. (catre public) Nici nu stiama ca arborele meu genealogic e asa complex. Eu stiam una si buna de mama si de tata mai incolo nici n-am auzit de Paraschiva, Getuta, Marghioala, Ghiocel si... cum ziceai ca-i mai cheama? Stefan? Apai singurul Stefan de care am auzit eu e Stefan cel Mare domnule.
Vad ca razi. Mie nu mi se pare amuzant deloc... Ma rog, si la urma urmelor de ce ai venit acum?
Doar sa ma vizitezi? Si... cum sa spun. (rastit) Alta ora nu ti-ai gasit decat la trei noaptea? Nu vezi ? Astia dorm pe ei... or ideal era sa ii tin cu sufletul la gura. Si credema, la ora trei noaptea nu ii intereseaza de loc povestiri despre cum bunica mamei unchiului nepotului verisoarei tale isi trata negii cu rostopasca.
De ce taci? Atat aveai de zis? Si eu care te credeam mai vorbareata! In fine dar, daca ai epuizat tot de zis de ce mai stai, hai ca aici avem o piesa de facut . Opaa le-am dezvaluit secretul. Nu trebuia sa le zicem. Uite vezi la ce a dus vizita ta la trei noaptea? Acum nu mai am ce surprize sa le fac! Iesi odata!
( Se reaseaza in scaun )
Tablou 2 ( se trage cortina dispare canapeaua )
NEBUNUL, SUFLEORUL
NEBUNUL: Mda, vad ca in seara asta nu mai am pace. Ba voi in numar colosal ( aratand spre public) , ba uite, facem o piesa si ar fi trebuit sa iasa totul perfect. Pentru ca, desi spectatorii nu isi dau seama de o eroare, regizorul din culise de fiecare data is face griji de... de... (spre spatele cortinei) Cum era replica asta ca sub nici un chip nu pot sa mi-o aduc aminte!
SUFLEURUL: De impresia de pe scena ( vorbeste incet si sta dupa cortina semiacoperit, astfel incat spectatorii sa il poata vedea si auzi )
NEBUNUL: Mai tare pacatele mele, pai ce fel de sufleur esti tu?
SUFLEURUL: (foarte tare) De impresia de pe scena.
NEBUNUL: Ho ma, ca nu ti-am zis sa tipi. Ia vino aici ca sa it arat eu cum trebuie facut.
( Sufleurul vine si capata o figura nedumerita)
SUFLEURUL: Si spectacolul? Parca trebuia sa facem o piesa cu un singur personaj nu?
NEBUNUL: Lasa spectacolul! Si-asa s-a dus de rapa! Nu vezi ca mai mult adormiti sunt decat treji? Cred si eu la ora asta din dimineata...
SUFLEURUL: Chiar asa. Cine a pus ora asta aiurita ca sa venim? Adica scopul e sa vindem bilete sau nu? Vor sa avem sala goala?
NEBUNUL: Dupa cum vezi e destul de plina (in parte) Mai putin ultimele cateva randuri dar sa trecem peste asta. Eu chiar ma asteptam numai la cateva suflete care in lipsa de ocupatie sa vina aici. ( infuriat) Cine a scris porcaria asta? Cum adica n-au ce face? Pai eu ( ironic) in locul lor, la ora asta as sforai de s-ar clatina din temelii tot blocul. Doar de n-ar fi trebuit sa vin aici. Deja imi pare bine. Macar ca m-au platit la regim de noapte.
SUFLEURUL: Stii ce? S-o lasam balta! Si deci ce ziceai ca vrei sa-mi arati?
NEBUNUL: Cum? Pai e evident. Mai intrebi? Cand sufli incet, sufli prea incet si cand vrea omul sa vorbesti si tu mai tare, tu racnesti de se aude pana in fundul salii. Pai se poate?
SUFLEURUL: Pai la ora asta ce mai vrei de la mine. Oricum eu n-am nici o treaba cu meseria asta de sufleur.
NEBUNUL: Asta-i buna cum asa? Dar ce, se trezeste directorul sa ia toti parlitii de pe strada? De parca toti oamenii de calitate , ah ce detest cuvantul asta. Nu puteau sa puna un altul? Deci cum ziceam. De parca toti oamenii potriviti , na ca am nimerit altul si mai si.
SUFLEURUL: Zi odata ce voiai sa spui si nu mai vorbi atata singur!
NEBUNUL: Cum ziceam, de parca toti oamenii de calitate, in treaba asta ar fi intrat in pamant!
SUFLEURUL: Dar cine crezi ca vrea sa joace la teatrul asta.(aratand imprejurimile) Uite-te si tu in jur. Nu vezi ca acoperisul sta sa cada? Bine ca macar s-au gasit sa faca acum reparatii.
(Se aud bubuituri)
SUFLEURUL: Iar repara astia. Ti-am zis?
NEBUNUL: Mai bine nu mai ziceai ca de la inceput tot ma sacaie astia cu bubuiturile. Daca ar fi dupa mine, ar zbura toti pierde vara astia.
SUFLEURUL: Si ce ai face atunci? Acopesisul tot trebuie reparat.
NEBUNUL: Nu stiu. Macar sa nu mai enerveze lumea cu ciocanelile de pe acoperis. I-as aduce inauntru si i-as pune sa stea in jurul mesei asteia asta si sa asculte ce avem de zis ( aratand spre spatiul unde fusese canapeaua) Aoleo! Masa mea a disparut! (incepe sa alerge) Hotii! Hotii!
SUFLEURUL: Calmeaza-te omule! Nu putea sa dispara din senin! Uite! Uite-o jos . Nu a furat-o nimeni. Vezi? Aveau dreptate doctorii de la azil ca esti nebun!
NEBUNUL: Cum indraznesti sa ma acuzi? Nu vezi ca trec prin, cum sa-i spun. A da sa o citez pe mama „printr-o criza existentiala”.
SUFLEURUL: Adica?
NEBUNUL: Nu stiu ce voiam sa spun dar suna bine!
SUFLEURUL: Am inteles tot (in parte) Omul asta trebuie dus la azil parca-i scapat de la nebuni! Dar ia stai asa eu de ce ma tot mir ? Chiar e scapat de la pshihiatrie!
(se deplaseaza in doua directii opuse)
SUFLEURUL: (ironic)Mai bine as pleca pana nu innebunesc si eu! Si-asa mie cam somn!

Cortina

Scena2

NEBUNUL, MECANICUL, SCRIITORUL, REGIZORUL
Decor : 3 scaune unul langa altul pe jos mai multe obiecte imprastiate. Intra prin dreapta Nebunul s regizorul ceratandu-se aprins . Cand se apropie de scena incepe sa se auda dialogul lor
NEBUNUL: Ba nu!
REGIZORUL: Ba da!
NEBUNUL: Ba nu!
REGIZORUL: Ba da!
NEBUNUL: Daca iti zic ca nu!
REGIZORUL: Iar eu iti zic ca da!
NEBUNUL: Tu nu intelegi, omule!
REGIZORUL: Am incheiat subiectul despre detaliile de punere-n scena! Te contrazici cu regizorul?
NEBUNUL: Las-o moarta ca nu ma pot intelege cu tine! (se uita adanc spre public si pentru a doua oara realizeaza ca nu e singur) O! Iarasi voi? Deja v-ati intors? (spre fundul scenei) Hai! (ia o tenta regizorala incepand sa se miste pe scena frenetic in cerc si sa gesticuleze cu mainile ridicate in aer in timp ce vorbeste) La locuri toata lumea. La locuri!
NEBUNUL: (In particular spre un loc din stanga culiselor) Si voi ce stati degeaba? Hai! La treaba! (pe un ton schimbat) Dar voi, cine sunteti? Parca nu v-am mai vazut pe-aici?
(Ies doi barbati din culise.
Primul e un om solid, gras, imbracat intr-o salopeta murdara de pete de ulei si praf tinand o cheie franceza in mana in cealalta tine un hamburger pe jumatate mancat. La gura e murdar de mustar si ketchup de la sandwich.
Al doilea e mult mai slab si mai scund, are un pullover pe gat din lana foarte groasa care isi varsa cutele intr-un mod sifonat, fiind mult mai scurt decat marimea sa potrivita. Sub acesta se observa o camasa lasata lalaie,atarnata, de culoare albastruie. Este pistruiat ,are parul roscat si ciufulit, iar peste, o basca neagra, mult mai mare dacat capul actorului, incat cade din orice pozitie ar sta, peste urechi. Pantalonii, carpiti in numeroase locuri, de o culoare maronie, sunt patati in nuante albastre de cerneala. In mana duce o sacosa de rafie, plina de carti.)
( Amandoi intra deodata. Grasul ia un scaun si il incaleca invers, punandu-si barbia pe spatar. Slabanogul pune cartile jos si dintr-un buzunar scoate o tigara pe care o aprinde cu ajutorul unui chibrit trage adanc din ea.)
NEBUNUL: Nu va faceti ca nu auziti! Cine sunteti?
MECANICUL: Noi? (si muscand porceste din hamburger)
NEBUNUL: Da voi!
SCRIITORUL: (tragand adanc in piept din tigara si facand rotocoale de fum) Noi, am venit aici pentru ca sincretismul dintre esenta vietii noastre si scopul nostru sa se imbine perfect intr-o aureola poetica din care, sa nu rezultam decat noi ca fiinte spirituale, mai exact sufletele noastre. (continuand) O adevarata imbinare conceptuala a ideilor artistice in sine prin care... (e intrerupt de Nebun)
NEBUNUL: Mai precis?
MECANICUL: (molfaind) Am venit la castingul pentru rolul de actor intr-o piesa!
NEBUNUL: A poftiti poftiti e loc pentru toata lumea! Asezati-va pe scaune
(Se organizeaza asezanduse pe 2 din cele trei scsune ramase)
NEBUNUL: Sa-ncepem! Tu( aratand spre mecanic) va trebui sa joci rolul unui cantaret de opera!
MECANICUL: (sculandu-se de pe scaun si adoptand o pozitie solemna ) La La La!
NEBUNUL: Ce-i asta ?Ce-i asta ? Nu ai pic de talent. Imita ca si cum ai lua un premiu!Ce nu puteti sa intelegeti? Cinci minute pauza.(asteapta oleaca toti adunandu-se in bisericute pe scene. Apar fete cu machiajul, cu recuzita s.a.m.d. Ii retuseaza machiajul de ketchup pe fata) Hai, la locuri toata lumea!
MECANICUL: Multumesc, Multumesc stimati jurati pentru onoarea pe care mi-ati acordat-o in aceasta seara de a lua premiul Oscar...(dar e intrerupt de nebun)
NEBUNUL: Omule! Tu chiar esti turc? Premiile Oscar sunt la film nu la opera! Reluam!
MECANICUL: Multumesc! Mulrtumesc! E o onoare pentru mine sa...
(da buzna Ortanta, se impiedica, cade in bratele scriitorului, care de greutatea acesteia cedeaza si cad amandoi unul peste altul pe scena)
NEBUNUL: Ce e cu debandada asta?
ORT: Scuzati!Scuzati! Asa sunt eu mai neindemanatica.
NEBUNUL: Pentru ce ai mai venit si dumneata ca sa ne strici tot cheful si spectacolul? Ia zi-mi!
ORT: Paai... Paai...
NEBUNUL: Zi odata!
ORT: Am venit la auditii!
NEBUNUL: Ia loc si taci!
ORT: Dar...?
NEBUNUL: Ia loc si taci! Daca tot ai ajuns asa de tarziu aici ia reprezentati voi urmatoarea scena: Tu (aratand spre mecanic), esti profesorul de... de ce vrei tu sa fii, iar tu o eleva dintra XI-a plina de fite. Intelesi? Actiune!
(Ortanta ia loc pe un scaun si scoate un pachet de guma de mestecat. Incepe sa faca baloane.
(Mecanicul se departeaza ia o postura ferma si intra teapan in imaginarul loc al clasei).
MECANICUL: Buna Ziua! (incet dar totusi ferm)
ORT: Buna ziua!(sta jos)
MECANICUL: Dom'soara, cum indrazneti sa-mi aduci o asmenea ofensa? (violent) In doua bete! Drepti!
(Ortanta se ridica deodata)
MECANICUL: Imi place promptitudinea ta! (revenind) Acum... (curios) Ia sa vedem noi (luand o foaie de hartie) ce trebuia sa va predau (studiaza foaia)
(intre timp fata ia o banca si isi pune piciarele pe aceasta facand baloane din ce in ce mai des)
MECANICUL: (readucandu-si ochii asupra elevei) Domnisoara cum indraznesti sa ai un asemenea comportament in timpul programului curicular? (tipand) Ai vreo explicatie?
(Ortanta isi face unghiile cu o pila din ce in ce mai concentrat)
MECANICUL: E asta le intrece pe toate! (gesticuland frenetic) Doi! Doi! Doi! ( cautandu-se de stilou prin toate buzunarele si urland din ce in ce mai tare) Doi! Doi! Doi!
(incepe un dialog al surzilor Mecanicul continua sa fie infuriat si sa spuna doi pana ortanta termina de zis replicile)
ORT: Nu se poate! Asa ceva este inadmisibil! Un asemenea comportament din partea unui profesor lasa de dorit!(Mecanicul inceteaza) Am sa.. am sa ... Chiar nu stiu ce am sa ma fac? E pentru a treia oara cand am sa raman repetenta la obiectul asta (ofensata) si chiar nu inteleg de ce?
NEBUNUL: Stop! Stop! Foarte bine excelent jucat! Ati imitat intr-o maniera divina actiunea si starea de spirit de ZOO! Felicitari actorilor! Am vazut ceva irepetibil, o unicitatee in istoria artelor dramaturgice, o... o... nici nu mai imi gasesc cuvintele! Pur si simplu mirific, mirific! Cinci minute pauza!

Scena 3

NEBUNUL, SCRIITORUL, ORTANTA
NEBUNUL: Tu fata , aaa, cum ziceai ca te cheama?
ORT: Ortanta Vermec, dar din motive evidente mi se zice si Doina, cu toate ca eu prefer Ort sau Orthi, sau Orthens, sau Hortensia, pentru ca Ortanta mi se pare ca aduce prea mult a vanzatoare in piata, ori la statutului meu de Miss Muratura, la balul mascat din clasa a III-a, am capatat o oarecare aureola de superioritatee in scoala la mine.
NEBUNUL: (in parte catre public) Si eu care credeam ca doar se preface fitoasa in rol dar uite ca se pare ca pentru a n-spea oara m-am inselat. De ce nu ma mir?
ORT: Ce ai zis?
NEBUNUL: (dezinvolt) Nimic, nimic! Doar ca ai avut o prestanta extraordinara in seara asta!
ORT: Ok, sa trecem peste ce mai urmeaza?
NEBUNUL: Acum tu (ORT) vei fi o matusa ingrijorata iar tu (SCRIITORUL) iti vei juca propriul rol. Bun, la locuri! Si Start!
(Scriitorul se retrage intr-un colt la o masuta si cu cartile puse pe masa incepe sa studieze. Ort aduna resturi de pe jos)
ORT: (luand diferite ambalaje de pe jos) Of, ce nu fac eu pentru Georgica! (capatand o fata ca si cum ar fi gasit ceea ce cauta) Aici asta-i bun. Pe ambalajul asta scrie "Mentosan". Ei lasa nu-i nimic, cred ca o sa tina figura!
(se indreapta spre masa scriitorului)
ORT: Buna Ziua! (ezita) Ma scuzati ca va deranjez dar... dar...
SCRIITORUL: (cuprins inca in vraja scrierii) O sclipire mata ce sta la baza marilor costructii, din caramizi de aer... nu, nu e bine din caramizi de praf, asa, de praf.(continua sa scrie)
ORT: (Dand cu pumnul in masa si vorbind foarte strident) Ma scuzati (revine la tonalitatea normala) dar as avea ceva sa va spun...
SCRIITORUL: (ca si cum s-ar fi trezit din vis) Ce? Cum ce-i cu mine? (incercand sa se scuze) Domnisoara.. imi cer mii de scuze. Eram foarte cuprins in amorul artei...
ORT: Va inteleg. Nu e nevoie sa imi explicati.
SCRIITORUL: Bun. (inchizand caietul si lasandu-se putin pe spate) Sa trecem mai deprarte! Zi-mi prin urmare pentru ce ai venit.
ORT: E greu de zis...
SCRIITORUL: Incearca!
ORT: Pai cum sa va spun eu?
SCRIITORUL: Pe romaneste preferabil!
ORT: (nederanjata de gluma scriitorului) Astazi am trecut pe la librarie si am dat de o carte scrisa de dumneavoastra. M-a cuprins o emotie deschizandu-i copertile si citind primile randuri scrise cu atata pathos si indarjire poetica...
SCRIITORUL: Narativa de fapt. Dar continuati.
ORT: Ce ziceam?
SCRIITORUL: Ca v-a cuprins emotia cand ati citit primele randuri din cartea mea. Dar as putea sa stiu si eu ce anume v-a placut intr-atat?
ORT: Pai uitati am o copie a cartii dumneavoastra cu mine. Mi-a placut deosebit de mult cum scria. Citez:"Copyright pe 2004. ISBN 666-1234-13-1 Editura..."
SCRIITORUL: Haide-ti sa nu dam nume! Si am o adaugire. Acele randuri emotionante pentru dumneavoastra nu reprezinta decat editura si codul cartii.
ORT: Exact. Nu e minunat?
(Scriitorul isi face cruce.)
SCRIITORUL: (destul de disperat) Si altceva v-a mai impresionat?
ORT: Nu prea. Dupa aceea, incepand din locul de unde scria "Capitolul 1" mi se parea plictisitor si de neinteles.
SCRIITORUL: (dand cu capul de o carte) Si ...(schimband tonul in unul ironic) Si altceva aveati sa-mi spuneti?
ORT: Uita-ti. (scotand repede ambalajul de adineauri din buzunar si adoptand un ton contemplativ). Acesta este ambalajul ultimei doctorii luate de Eminescu inainte de a-si da obstescul sfarsit.
SCRIITORUL: (ia repede hartia si o examineaza) Domnisoara... acesta e un... cum sa spun?
ORT: Pai tocmai v-am zis eu ce este?
SCRIITORUL: Exact. (ironic) E un ambalaj de Mentosan.
ORT: Ah! Credeam ca o sa tina!
SCRIITORUL: Ce sa tina?
ORT: Totul! Toate linguselile pe care mi le repugnati intr-un mod lipsit de mila!
SCRIITORUL: Am uitat sa-ti precizez ca n-am simtul umorului? Bine... ce-i drept e ca sarcastic sunt, dar simtul umorului... nu. Nu se gaseste aici. Si in fond si la urma urmei care e scopul vizitei dumneavoastra?
ORT: Am o ruda apropiata un baiat la scoala, care are urgenta nevie de o compunere la romana! Si, mama sa nu se pricepe la scris baliverne literare. Asa ca am vrut sa apelam la dumneavoastra!
SCRIITORUL: Deci sa inteleg ca va e ruda de sange acest baiat?
ORT: Da! Este Nepotul mamei varului unchiului cumatrului bunicului meu. Suntem rude foarte apropiate.
SCRIITORUL: Inteleg! De ce nu ati zis asa de la inceput? (dezinvolt) Deci, uitati lucrarea!
ORT: Deja este gata?
SCRIITORUL: Nu sunteti prima cu astfel de nevoi. Am tras un teanc de astfel de lucrari la xerox in caz de eventualitate!
ORT: Multumesc! (iese din scena)
SCRIITORUL: (facandu-si cruce si vorbind foarte tare) Doamne, am mai vazut eu cucoane ciudate dar asta e prea culmea! Culmea! (isi reia munca)
(un moment de tacere)
NEBUNUL: Fascinant! Fascinant! Sunte-ti adevarate talente artistice. Nemaipomenit. Pauza toata lumea . Cinci minute pauza!

Scena 4

NEBUNUL REGIZORUL
(toti se aseaza pe scaune)
(apropiindu-se de cuier nebunul incepe sa vorbeasca singur)
NEBUNUL: Il vezi pe tipul ala din randul 3?
Cei cu el? Pai imi e ruda. Bun baiat domnule. A castigat ghiaurul de trei ori la loto.
Si ce legatura are cu mine zici? Pai cum sa-ti spun eu. Crezi ca mai ajungeam eu director de teatru cum sunt acum daca nu era el sa-mi dea si mie ceva, sa dau si eu la altcineva, ca sa dea si acela mai departe tot asa?
Are multe calitati omul asta. De exemplu, in momentele cand se scobeste in nas, o face cu o asa gratiozitate, uite ca am inventat si un cuvant nou, incat toate fetele lesina dupa el. Acum nu stiu daca lesina de cat de sarmant o fi sau de cat de oribil arata cand face asta, dar in fine! Ce conteaza?
Asta nu-i calitate zici? Atunci hai sa-ti spun altceva eu. Baiatul asta, a infiintat o noua marca de parfum. Pana si eu o folosesc in fiecare zi, Se cheama „Bug Killer 1000”. E foarte eficient. Inainte de murdar ce eram, stateau mustele pe mine. Acum, de cand folosesc parfumul asta nou, cad toate moarte de la 1 metru. Asa eficient este. Iti zic!
REGIZORUL: Stop! Stop! Cred ca ai exagerat oleaca! Cum sa cada de la un metru? In fine! Mai departe! (intre timp cuierul dispare fiind mutat)
NEBUNUL: Si doar pentru asta m-ai oprit?
REGIZORUL: Ti-am zis de o mie de ori! Pentru ca o gluma sa fie buna nu trebuie sa fie nici prea seaca nici prea exagerata. Pe cand tu ai umflat-o tare de tot!
NEBUNUL: Dar nu glumeam deloc! Tocmai ii povesteam amicei noastre (aratand spre cuier) Unde a disparut? Vezi la ce duc interventiile tale nedorite? O sa trebuiasca sa angajez alt regizor. Tu te bagi ca musca-n lapte in orice. Las-o mai moale daca vrei sa rezisti aici! Cinci minute pauza!
REGIZORUL: Asta trebuia sa spun eu!
NEBUNUL: Ba nu! Cine e directorul aici?
REGIZORUL: Dar cine e regizorul?
NEBUNUL: Eu am dreptate!
REGIZORUL: Ba nu!
(ies din scena certandu-se)

Scena 5

Nebunul, Ortantza, Scriitorul, Mecanicul
(Aparand candidatii pentru rol)
NEBUNUL: Luati loc, luati loc!
(Toti se aseaza. Nebunul isi ia un scaun pe care se aseaza invers)
NEBUNUL: As vrea sa va spun ca... (e intrerupt de scriitor)
SCRIITORUL: Ai o bricheta?
NEBUNUL: Da! Poftim.
SCRIITORUL: Si inca ceva...
NEBUNUL: Hai ca ma grabesc!
SCRIITORUL: Dar tigara ai?
NEBUNUL: Pentru ce sa am?
SCRIITORUL: Ca sa imi dai sa fumez una!
NEBUNUL: Pai tu n-ai?
SCRIITORUL: Dupa cum vezi, nu.
NEBUNUL: Si la ce ti-a mai trebuit bricheta?
SCRIITORUL: Ca sa imi aprind o tigara.
NEBUNUL: Si tigara de unde?
SCRIITORUL: De la tine.
NEBUNUL: Offf... De ce nu mi-ai zis de la inceput ca vrei o tigara si o bricheta?
SCRIITORUL: Pentru ca e mai usor sa obtii un lucru decat doua.
NEBUNUL: Si tu pana la urma cate voiai sa obtii?
SCRIITORUL (dezinvolt) Doua.
NEBUNUL: (cu o stare de spleen) In fine.
(schimband subiectul)
NEBUNUL: Deci voi chiar vreti sa stiti cine a castigat auditiile?
TOTI: Da! Evident!
NEBUNUL: Ia ghiciti!
SCRIITORUL: Ortantza?
MECANICUL: Amicul nostru scriitor?
ORT: Porcul de mecanic?
NEBUNUL: Mai ghiciti.
MECANICUL: Pai suntem numai 3! Unul din noi, nu?
NEBUNUL: Depinde care noi...
SCRIITORUL: Oi fi eu autor dar pe asta nu o inteleg deloc. In ce sens?
NEBUNUL: Nu e evident?
ORT: Chiar deloc. Oi fi eu blonda, dar totusi sunt vopsita.
NEBUNUL: Mai ghiciti.
MECANICUL: Chiar nu stim. Cine?
NEBUNUL: Eu! (incepand sa rada cu hohote)
TOTI: Poftim?
SCRIITORUL: Poate parea retoric, dar ai innebunit omule?
NEBUNUL: Ti se pare ca glumesc?
ORT: Si cum ramane cu noi?
NEBUNUL: Cu voi?
MECANICUL: Exact.
NEBUNUL: Pai am vazut ca toti sunteti foarte buni in a imita roluri, dar...
TOTI: Dar?
NEBUNUL: (continuand) ... dar pentru ca am vazut ca sunteti aproape la fel de buni incat nu m-am putut decide, am luat hotararea sa joc chiar eu. (ironic) Nu vi se pare logic?
TOTI: Chiar deloc!
NEBUNUL: E... asta e! Auditia s-a terminat usa e in partea aceea (arata spre culise)
SCRIITORUL: (din ce in ce mai tare)Am sa fac scandal! Am sa fac scandal! Am sa fac scandal!
ORTANTA: Ai dreptate. (tipand tare) Scandal
(Nebunul pocneste din degete. Cei doi gardieni care pana atunci au stat nemiscati ii iau pe fiecare din cei trei pe rand si ii tarasca afara din sala.)
Scena 6
NEBUNUL: Ce multumit o sa fie directorul. O stai... Directorul sunt eu (bate din palme. Se aseaza pe un scaun. Citeste.)
(pleaca in culise aduce un lighean plin cu rufe. Scoate un cearsaf il intinde)
NEBUNUL: Se vede ca e curat! Au iesit chiar si petele. Mai, nu minteu astia din reclama de la detergent.
NEBUNUL: Bate la usa!(catre public) Intra!
NEBUNUL: Buna. Incantat sa te revad... Iarasi tu?
NEBUNUL: Ce ai venit sa faci?
NEBUNUL: Sa mai vorbim?
NEBUNUL: Ok! Nu vrei sa joci X&O?
NEBUNUL: Pai hai sa incepem! Eu primul. (pune un X pe cearsaf)
(asteapta putin)
NEBUNUL: Hai nu pui?
NEBUNUL: Aaa! Inteleg! Iti e cam greu sa faci asta! Ok pun eu pentru tine!
(joaca singur pe cearsaf)
NEBUNUL: Am invins! Uraa!